În mai multe zone agricole din România, un paradox tot mai vizibil atrage atenția asupra fenomenului de #risipă alimentară: varza românească, una dintre cele mai cultivate legume din țară, ajunge să fie distrusă pe câmp, în timp ce în supermarketuri predomină produsele din import.
Situația se repetă de ani buni și ridică întrebări serioase despre echilibrul dintre producția locală, lanțurile de distribuție și politicile agricole. Deși statul a investit subvenții de zeci de milioane de lei pentru cultivarea de varză românească, rezultatele nu sunt cele așteptate.
În loc să ajungă pe mesele consumatorilor, cantități uriașe de recoltă sunt lăsate să se strice sau sunt tocate direct pe câmp. Fermierii spun că principala problemă este prețul extrem de mic oferit la achiziție, care nu acoperă costurile reale de producție.
În județul Olt, mai mulți agricultori au raportat pierderi semnificative. Tone de varză au fost distruse, în lipsa unor contracte ferme sau a unor canale stabile de vânzare. Fenomenul nu este izolat, ci face parte dintr-un tipar tot mai des întâlnit în agricultura românească.
Un fermier a explicat situația într-un mod tranșant, arătând că a fost nevoit să recurgă la tocarea recoltei. „Nu am avut cui să o vindem, am ajuns să o distrugem”, este realitatea dură cu care se confruntă mulți producători locali.
Problema este amplificată de diferența dintre prețul de vânzare și costul real de producție. În multe cazuri, fermierii spun că vând sub costuri, ceea ce face imposibilă continuarea activității pe termen lung fără pierderi majore.
Un alt agricultor a subliniat că negocierile cu intermediarii sunt dezechilibrate. Prețurile oferite sunt atât de mici încât, în lipsa unor alternative, mulți preferă să nu mai recolteze deloc cultura de varză românească.
Specialiștii din domeniu atrag atenția că o parte din problemă vine și din supraproducție. Lipsa unei planificări corelate cu cererea reală a pieței duce la situații în care oferta depășește cu mult capacitatea de absorbție a pieței interne.
Reprezentanții organizațiilor agricole susțin că este nevoie de o mai bună coordonare între fermieri și distribuitori. Fără contracte stabile și cooperative funcționale, producătorii rămân vulnerabili în fața fluctuațiilor de preț.
În același timp, în marile lanțuri de magazine din România, varza de import ocupă o parte semnificativă din ofertă. Produsele vin din mai multe țări europene și uneori sunt mai ieftine sau mai bine ambalate decât cele locale.
Această situație creează un contrast puternic: în timp ce varza românească este aruncată pe câmp, rafturile supermarketurilor sunt aprovizionate constant cu produse din afara țării. Fenomenul este tot mai vizibil în sezonul de vârf al recoltelor.
Datele din sectorul agricol arată că România, deși are una dintre cele mai mari suprafețe cultivate cu varză din Uniunea Europeană, continuă să importe cantități semnificative. Aproximativ trei din zece verze consumate provin din străinătate.
Importurile au atins chiar și valori record în ultimii ani, ajungând la zeci de milioane de euro. Această tendință ridică semne de întrebare privind competitivitatea producției locale și modul în care este valorificată munca fermierilor români.
Pe fondul acestor probleme, autoritățile analizează posibilitatea unor măsuri mai stricte, inclusiv condiționarea subvențiilor de comercializarea unei cantități minime de producție. Scopul ar fi reducerea risipei și creșterea eficienței în sector.
Până la eventuale schimbări legislative, realitatea din teren rămâne aceeași: #agricultura românească se confruntă cu pierderi, varza românească ajunge adesea la gunoi, iar importurile continuă să domine piața internă.
