Lipsa unei asigurări de sănătate nu înseamnă că o persoană rămâne fără acces la sistemul medical public. În România, legislația prevede un pachet minimal de servicii medicale destinat persoanelor neasigurate, iar în anumite situații acestea pot beneficia de consultații, prevenție, investigații și alte servicii fără să suporte integral costurile.
Un aspect important este că drepturile persoanelor neasigurate sunt diferite de cele ale pacienților care au calitatea de asigurat. Nu orice consultație, analiză sau tratament este decontat automat. Gratuitatea se aplică în situațiile prevăzute în mod expres de legislația din sistemul de sănătate.
Un prim punct de acces îl reprezintă medicul de familie. Chiar și persoanele care nu figurează ca asigurate pot fi înscrise pe lista unui medic de familie și pot beneficia de anumite servicii incluse în pachetul minimal. În funcție de situație, acestea pot include servicii preventive, consultații pentru anumite probleme medicale, servicii la domiciliu și unele investigații sau proceduri.
Prevenția este una dintre cele mai importante categorii de servicii disponibile persoanelor fără asigurare. În cadrul consultațiilor preventive, medicul de familie poate identifica factori de risc și poate stabili dacă pacientul are nevoie de investigații suplimentare pentru depistarea unor probleme de sănătate.
Pentru adulții neasigurați cu vârsta între 18 și 39 de ani sunt prevăzute până la două consultații preventive pe an. După împlinirea vârstei de 40 de ani, numărul consultațiilor poate ajunge la trei pe an pentru anumite persoane care nu se află deja în evidența medicului cu afecțiuni cronice. În cazul celor care au boli cronice monitorizate de medicul de familie, sunt prevăzute alte reguli privind consultațiile preventive.
În urma unei astfel de evaluări, medicul poate considera necesare anumite analize de laborator sau investigații medicale. În situațiile prevăzute de sistem, acestea pot fi recomandate prin bilete de trimitere dedicate prevenției, iar serviciile respective pot fi decontate inclusiv pentru persoanele care nu au asigurare.
Este important însă ca pacienții să nu confunde prevenția cu posibilitatea de a efectua gratuit orice analiză. Investigațiile trebuie să fie recomandate de medic și să se încadreze în criteriile stabilite pentru categoria respectivă de vârstă, sex și risc medical. Prin urmare, simpla solicitare a unei analize nu garantează că aceasta va fi suportată de sistemul public.
Un domeniu în care drepturile persoanelor neasigurate sunt deosebit de importante este depistarea cancerului. Atunci când medicul de familie are suspiciuni privind existența unei boli oncologice, pacientul poate fi direcționat către investigații și consultații necesare pentru stabilirea diagnosticului.
În asemenea situații există un traseu medical special, iar anumite analize, radiografii, ecografii sau consultații de specialitate pot fi decontate. Biletele de trimitere utilizate pentru suspiciunea oncologică sunt marcate corespunzător, astfel încât serviciile să poată fi acordate în condițiile stabilite de sistem.
Și persoanele neasigurate pot beneficia de anumite testări pentru hepatita B și hepatita C, atunci când acestea sunt recomandate și se încadrează în regulile de decontare. Pentru femeile însărcinate care nu au asigurare există, de asemenea, prevederi speciale privind anumite testări, inclusiv pentru HIV, în condițiile stabilite de legislație.
Un alt drept important este accesul la asistență medicală în cazul urgențelor medico-chirurgicale. Faptul că o persoană nu este asigurată nu înseamnă că trebuie să evite prezentarea la medic într-o situație de urgență. Pachetul minimal include servicii pentru astfel de cazuri, în limitele competenței și dotării furnizorului medical.
Totuși, trebuie făcută diferența între rezolvarea unei urgențe și tratamentul medical ulterior. După stabilizarea pacientului, eventualele consultații, investigații sau tratamente suplimentare se acordă în funcție de situația concretă și de regulile aplicabile persoanelor neasigurate.
Începând cu anul 2026 există și reguli distincte pentru persoanele care beneficiază de anumite programe naționale de sănătate. De exemplu, pacienții fără venituri înscriși în Programul național de oncologie au un regim special și pot beneficia, în condițiile prevăzute de lege, de servicii și medicamente aferente programului, precum și de pachetul de bază pe perioada stabilită de legislație.
Pentru alte programe naționale, situația poate fi diferită. HIV/SIDA și tuberculoza, de exemplu, au reguli specifice privind accesul persoanelor neasigurate la servicii medicale și tratament. De aceea, nu este corect să se spună că orice persoană înscrisă într-un program național beneficiază automat de toate serviciile medicale gratuite.
În practică, cel mai important pas pentru o persoană fără asigurare este să se adreseze medicului de familie. În funcție de vârstă și de situația medicală, acesta poate explica ce consultații preventive sunt disponibile, ce investigații pot fi recomandate și dacă pacientul se încadrează într-una dintre situațiile speciale prevăzute de legislație.
Prin urmare, lipsa asigurării de sănătate nu înseamnă lipsa totală a drepturilor medicale. Există un pachet minimal, servicii de prevenție, anumite investigații decontate și trasee medicale speciale pentru situații precum suspiciunea oncologică. Important este ca persoanele neasigurate să cunoască aceste prevederi și să nu amâne un consult doar din teama unor costuri.
