Senatul României a făcut un pas important în privința introducerii uniformei școlare obligatorii în învățământul preuniversitar de stat. Proiectul de lege a fost adoptat luni, 21 septembrie, cu 84 de voturi pentru, 18 împotrivă și patru abțineri. Inițiativa modifică și completează actuala Lege a învățământului preuniversitar nr. 198/2023.
Dacă proiectul va trece și de Camera Deputaților, elevii din școlile vizate ar urma să participe la cursuri purtând o uniformă stabilită la nivelul fiecărei unități de învățământ. Astfel, nu ar exista un singur model impus la nivel național, ci fiecare comunitate școlară ar putea decide asupra aspectului ținutei.
Conform prevederilor adoptate de Senat, modelele uniformelor, standardele tehnice și componentele acestora ar urma să fie stabilite de consiliul de administrație al fiecărei școli. Decizia trebuie luată cu acordul consiliului reprezentativ al părinților, ceea ce înseamnă că familia ar avea un rol în stabilirea ținutei școlare.
Proiectul prevede și o limitare în ceea ce privește cerințele vestimentare. Unitățile de învățământ nu vor putea solicita elevilor alte articole de îmbrăcăminte sau accesorii decât cele prevăzute în regulamentul propriu. O excepție menționată în proiect este ecusonul care conține denumirea școlii.
Unul dintre subiectele importante este legat de costurile uniformelor. Inițiatorii proiectului prevăd acordarea unor forme de gratuitate sau subvenții pentru achiziționarea ținutelor. Finanțarea ar putea proveni din bugetele consiliilor județene și locale, dar și din fonduri externe nerambursabile.
Sprijinul financiar ar urma să fie acordat în funcție de veniturile brute impozabile ale familiilor. Sunt avute în vedere inclusiv familiile monoparentale și gospodăriile în care există unul, doi sau mai mulți copii, în funcție de criteriile care vor fi stabilite prin aplicarea prevederilor legii.
Susținătorii proiectului spun că uniforma școlară ar putea reduce diferențele vizibile dintre elevi și presiunea legată de haine și accesorii. Liderul senatorilor PSD, Daniel Zamfir, a argumentat că școala ar trebui să fie un spațiu în care accentul să fie pus pe educație, nu pe posibilitățile financiare ale familiilor.
În opinia sa, uniforma nu ar trebui privită ca o regulă legată de modă, ci ca un element care poate contribui la sentimentul de apartenență și la reducerea diferențelor sociale. Daniel Zamfir a mai susținut că sprijinul acordat familiilor cu venituri reduse ar trebui să împiedice transformarea uniformei într-o cheltuială dificil de suportat.
Proiectul a primit susținere și din partea senatoarei PSD Alexandra Presură. Aceasta a afirmat că discuția despre uniformă depășește aspectul vestimentar și are legătură cu modul în care elevii se raportează la școală. În argumentația sa, diferențele dintre copii pot deveni vizibile încă înainte ca aceștia să își demonstreze rezultatele, talentul sau munca.
O poziție favorabilă a exprimat și senatorul AUR Nicolae Vlahu. Acesta a susținut că uniforma ar putea avea un rol în reducerea unor situații de bullying asociate cu hainele, accesoriile sau diferențele materiale dintre elevi. Totodată, el a prezentat uniforma ca pe un posibil simbol al apartenenței la o anumită școală sau unitate de învățământ.
Nu toți parlamentarii au fost de acord cu această abordare. Senatorul USR Ștefan Pălărie a criticat proiectul și a contestat ideea că introducerea uniformei ar avea un efect direct asupra performanței școlare. În intervenția sa, acesta a susținut că problemele importante ale educației țin de alte domenii și că uniforma nu reprezintă o soluție pentru acestea.
Ștefan Pălărie a mai atras atenția asupra costurilor potențiale pentru bugetul public. El a prezentat un calcul estimativ potrivit căruia cheltuielile cu gratuitățile și subvențiile pentru uniforme ar putea depăși 1,2 miliarde de lei. Această sumă reprezintă însă o estimare prezentată în cadrul dezbaterilor parlamentare, nu o valoare finală stabilită prin lege.
O altă observație făcută de senatorul USR a fost că școlile au deja posibilitatea, în anumite condiții, să stabilească reguli privind ținuta elevilor prin regulamentele proprii. Din această perspectivă, el a pus sub semnul întrebării necesitatea unei obligații stabilite printr-o lege la nivel național.
Deocamdată, proiectul nu produce automat schimbarea regulilor în toate școlile din România. Senatul a fost primul for legislativ sesizat, iar Camera Deputaților este forul decizional. Prin urmare, prevederile trebuie să parcurgă în continuare procedura parlamentară înainte ca o eventuală obligativitate a uniformei școlare să intre în vigoare.
Dezbaterea privind uniforma obligatorie rămâne astfel deschisă, cu argumente atât din partea parlamentarilor care văd în această măsură un instrument pentru echitate și apartenență, cât și din partea celor care consideră că prioritățile sistemului de educație sunt în alte zone. Forma finală a proiectului și regulile concrete privind finanțarea și aplicarea vor depinde de parcursul inițiativei în Camera Deputaților.
