Mii de români află abia în apropierea pensionării că lipsa cărții de muncă le poate complica pregătirea dosarului. Documentul care, timp de zeci de ani, a reprezentat dovada oficială a activității profesionale poate fi pierdut, deteriorat sau imposibil de recuperat, mai ales dacă fostul angajator și-a încetat activitatea. Totuși, dispariția cărții de muncă nu înseamnă automat că vechimea în muncă nu mai poate fi demonstrată, iar legislația pune la dispoziție mai multe soluții pentru recuperarea informațiilor necesare.
Pentru persoanele care au lucrat înainte de introducerea sistemului electronic de evidență a salariaților, cartea de muncă era documentul în care erau înscrise perioadele de angajare, funcțiile ocupate, modificările contractuale și alte date importante privind activitatea profesională. În prezent, multe dintre aceste documente nu mai sunt în posesia titularilor, fiind pierdute de-a lungul anilor sau rămase în arhivele unor societăți care între timp au fost radiate ori au intrat în faliment.
Cele mai multe probleme apar atunci când o persoană începe să pregătească dosarul pentru pensie sau trebuie să dovedească vechimea în muncă pentru obținerea unor drepturi salariale ori sociale. În astfel de situații apare întrebarea firească: cum poți demonstra anii lucrați dacă nu mai ai cartea de muncă și fostul angajator nu mai există?
Din fericire, legislația din România prevede alternative clare. Chiar dacă documentul original lipsește, vechimea în muncă poate fi dovedită prin alte acte oficiale, iar instituțiile competente pot furniza informațiile necesare, în funcție de perioada în care a fost desfășurată activitatea profesională.
Un moment important în evidența relațiilor de muncă a fost anul 2011, când sistemul bazat pe cartea de muncă a fost înlocuit cu Registrul General de Evidență a Salariaților (Revisal). De atunci, toate contractele individuale de muncă sunt înregistrate în format electronic, ceea ce înseamnă că perioadele lucrate după această dată pot fi verificate mult mai ușor prin evidențele oficiale, fără a mai fi necesară prezentarea cărții de muncă.
În schimb, pentru activitatea desfășurată înainte de implementarea Revisal, pot fi solicitate documente suplimentare. De aceea, specialiștii în legislația muncii recomandă ca fiecare persoană să își verifice din timp situația profesională și să identifice eventualele lipsuri înainte de depunerea dosarului de pensionare. O verificare făcută din timp poate evita întârzieri și demersuri complicate.
În lipsa cărții de muncă, cel mai important document este adeverința de vechime. Potrivit prevederilor Codului muncii, orice salariat sau fost salariat are dreptul să solicite angajatorului un document care să confirme perioada lucrată, funcțiile ocupate, vechimea în muncă, salariul și alte informații relevante privind raporturile de muncă. Angajatorul are obligația legală de a elibera această adeverință în condițiile prevăzute de lege.
Adeverința de vechime este utilizată frecvent atât pentru întocmirea dosarului de pensionare, cât și la angajare, în cazul schimbării locului de muncă sau pentru dovedirea experienței profesionale. Din acest motiv, este recomandat ca toate documentele primite de la angajatori să fie păstrate în original, alături de celelalte acte importante, chiar dacă informațiile recente sunt înregistrate și în sistemele electronice.
Situația devine mai complicată atunci când fostul angajator și-a încetat activitatea, a fost radiat sau a intrat în procedură de faliment. Chiar și în aceste cazuri există posibilitatea recuperării documentelor necesare. În multe situații, arhiva societății este preluată de un custode autorizat sau de o instituție desemnată să păstreze documentele de personal și statele de plată.
Dacă arhiva fostei firme poate fi identificată, persoana interesată poate solicita eliberarea unei adeverințe pe baza documentelor existente. De asemenea, pentru anumite perioade și în condițiile prevăzute de lege, informațiile privind raporturile de muncă pot fi obținute și prin intermediul Inspectoratului Teritorial de Muncă. Procedura poate necesita timp, mai ales în cazul societăților desființate cu mulți ani în urmă, motiv pentru care este indicat ca solicitările să fie făcute cât mai devreme.
Există însă și situații în care documentele nu mai pot fi recuperate, fie pentru că arhivele au fost pierdute, fie pentru că informațiile sunt incomplete. În astfel de cazuri, persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea vechimii în muncă. Judecătorul poate analiza toate probele disponibile, inclusiv înscrisuri, documente fiscale, state de plată sau alte dovezi care confirmă existența raporturilor de muncă.
Dacă instanța admite cererea, hotărârea judecătorească poate reprezenta documentul oficial care completează dosarul de pensionare sau demonstrează vechimea în muncă în fața autorităților competente. Deși această procedură poate dura mai mult decât obținerea unei adeverințe, ea rămâne o soluție legală pentru persoanele care nu mai au acces la alte documente justificative.
Specialiștii recomandă ca verificarea vechimii în muncă să fie făcută cu câțiva ani înainte de pensionare și nu în ultimele luni, când timpul devine un factor important. Identificarea arhivelor, solicitarea adeverințelor sau obținerea unor documente suplimentare poate presupune proceduri administrative care se întind pe mai multe săptămâni sau chiar luni.
Pierderea cărții de muncă nu înseamnă automat pierderea drepturilor dobândite prin activitatea profesională. În cele mai multe cazuri, vechimea în muncă poate fi dovedită prin adeverințe, documente aflate în arhive, evidențe oficiale sau, dacă este necesar, prin hotărâri judecătorești. O verificare din timp a actelor și cunoașterea procedurilor legale pot face diferența între un dosar complet și întârzieri care pot amâna soluționarea cererii de pensionare.
