Mulți români află abia în apropierea pensionării că nu îndeplinesc stagiul minim de cotizare necesar pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă. În astfel de cazuri, legislația permite completarea retroactivă a perioadelor fără contribuții, prin încheierea unui contract cu Casa Națională de Pensii Publice. Soluția poate fi salvatoare pentru cei cărora le lipsesc câteva luni sau chiar mai mulți ani de vechime, însă presupune un cost important, care trebuie analizat cu atenție.
Conform legislației în vigoare, dreptul la pensie pentru limită de vârstă este acordat doar persoanelor care îndeplinesc atât condiția de vârstă, cât și stagiul minim de cotizare de 15 ani. Cei care nu ating acest prag riscă să nu poată beneficia de pensia din sistemul public, motiv pentru care statul oferă posibilitatea achitării contribuțiilor aferente perioadelor în care nu au fost asigurați.
Valoarea contribuției este calculată în funcție de salariul minim brut pe economie aflat în vigoare la momentul încheierii contractului. Începând cu 1 iulie, salariul minim brut este de 4.325 de lei, iar contribuția la sistemul public de pensii reprezintă 25% din această sumă. Acesta este punctul de plecare pentru stabilirea costului fiecărei luni de vechime cumpărate.
În practică, o lună de stagiu de cotizare cumpărată costă puțin peste 1.080 de lei. Astfel, pentru un an întreg de vechime, suma totală ajunge la aproape 13.000 de lei. Persoanele interesate pot achita contribuția fie integral, fie în rate, în funcție de posibilitățile financiare și de prevederile contractului încheiat cu Casa de Pensii.
Facilitatea nu este disponibilă pentru orice persoană. Legea stabilește clar că pot cumpăra vechime doar cei care nu au calitatea de pensionar la data solicitării și care nu au fost asigurați în sistemul public de pensii pentru perioada pe care doresc să o completeze. Cu alte cuvinte, nu este posibilă plata retroactivă pentru intervale în care contribuțiile au fost deja achitate.
Un alt aspect important este limita maximă care poate fi recuperată. Legislația permite cumpărarea a cel mult șase ani de vechime. Înainte de semnarea contractului, solicitantul trebuie să depună o cerere la Casa de Pensii, instituția urmând să verifice stagiul de cotizare existent și perioadele care pot fi completate în mod legal.
Procedura este recomandată în special persoanelor care sunt foarte aproape de îndeplinirea stagiului minim de 15 ani. Pentru acestea, cumpărarea vechimii poate face diferența dintre obținerea dreptului la pensie și imposibilitatea accesării acestui beneficiu. În multe situații, investiția este justificată tocmai prin faptul că permite deschiderea dreptului la pensie.
Există însă și români care aleg să cumpere ani de cotizare chiar dacă au depășit deja pragul minim necesar. Aceștia urmăresc atingerea stagiului complet de cotizare de 35 de ani sau chiar depășirea acestuia, în speranța unei pensii mai mari. Totuși, specialiștii atrag atenția că avantajele financiare nu sunt întotdeauna spectaculoase.
De exemplu, în cazul unei persoane care are deja 35 de ani de cotizare și decide să mai cumpere încă un an, beneficiul constă în acordarea unui punct de stabilitate. Acesta se traduce, potrivit regulilor actuale de calcul, printr-o majorare de aproximativ 81 de lei la pensia lunară. Din acest motiv, fiecare solicitant ar trebui să analizeze cu atenție dacă suma investită poate fi recuperată într-un interval rezonabil.
Înainte de luarea unei decizii, este recomandată verificarea situației personale în evidențele Casei de Pensii. O simplă verificare a stagiului de cotizare poate clarifica numărul exact de luni sau ani lipsă și poate ajuta la estimarea costurilor necesare pentru completarea acestora. Astfel, solicitantul poate lua o decizie informată și adaptată propriilor nevoi.
Specialiștii în domeniul pensiilor recomandă ca persoanele interesate să compare valoarea contribuției pe care urmează să o achite cu beneficiul estimat pe termen lung. În cazul celor care nu îndeplinesc stagiul minim, plata poate reprezenta singura variantă legală pentru obținerea unei pensii. În schimb, pentru cei care urmăresc doar o majorare modestă a cuantumului pensiei, analiza cost-beneficiu este esențială.
Interesul pentru cumpărarea vechimii în muncă a crescut în ultimii ani, pe măsură ce tot mai mulți români au descoperit existența unor perioade fără contribuții în istoricul lor profesional. Schimbările repetate din piața muncii, perioadele de șomaj sau activitatea desfășurată fără contract de muncă au contribuit la apariția acestor goluri în stagiul de cotizare.
Pentru cei aflați în această situație, completarea retroactivă a vechimii poate reprezenta o soluție legală și eficientă, însă numai după o evaluare atentă a costurilor și a beneficiilor. Înainte de semnarea contractului cu Casa de Pensii, este important ca fiecare persoană să cunoască exact câți ani lipsesc, ce sumă trebuie achitată și în ce măsură această investiție îi poate influența drepturile viitoare la pensie.
