Multe persoane ajung la vârsta pensionării fără să fi acumulat numărul minim de ani de contribuții necesari pentru obținerea unei pensii pentru limită de vârstă. Perioadele în care au lucrat fără forme legale, întreruperile de activitate, șomajul sau anii dedicați îngrijirii familiei pot influența stagiul de cotizare și drepturile pe care le pot solicita de la stat. Pentru cei aflați în această situație, este important de știut că există mai multe variante care merită analizate înainte de a renunța la obținerea unei pensii.
În România, Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii stabilește un stagiu minim de cotizare contributiv de 15 ani pentru pensia pentru limită de vârstă. Această condiție se aplică atât femeilor, cât și bărbaților, cu respectarea regulilor legale privind vârsta de pensionare și celelalte criterii necesare. Prin urmare, împlinirea vârstei standard de pensionare nu este suficientă dacă persoana nu a acumulat și perioada minimă de contribuții cerută de lege.
De exemplu, un român care a lucrat cu contract de muncă timp de 12 ani și nu are alte perioade care pot fi recunoscute în sistemul public se poate afla în situația de a nu îndeplini stagiul minim. Înainte de a lua o decizie, acesta trebuie să verifice dacă toate perioadele lucrate au fost înregistrate corect și dacă există intervale care pot fi valorificate potrivit legislației. Anii de contribuții deja realizați nu dispar, însă existența lor nu garantează, singură, acordarea unei pensii pentru limită de vârstă.
O altă nelămurire frecventă privește pensia minimă garantată, cunoscută în prezent drept indemnizație socială pentru pensionari. Acest sprijin financiar nu se acordă automat tuturor persoanelor care au împlinit vârsta pensionării și nu au venituri suficiente. În general, beneficiarii trebuie să aibă deja calitatea de pensionar și să îndeplinească cerințele prevăzute de lege. Astfel, persoanele care nu au dreptul la pensie din cauza stagiului insuficient nu primesc automat această indemnizație.
Chiar și în lipsa unei pensii, persoanele cu venituri foarte mici pot solicita anumite forme de asistență socială. Una dintre acestea este venitul minim de incluziune, reglementat prin Legea nr. 196/2016. Acesta se adresează persoanelor singure și familiilor care îndeplinesc criteriile legale privind veniturile și celelalte condiții de eligibilitate. Pentru persoanele singure în vârstă de cel puțin 65 de ani există reguli speciale de calcul, iar suma acordată depinde de situația concretă a solicitantului.
Venitul minim de incluziune nu este o pensie și nici un ajutor acordat automat tuturor celor fără stagiu complet de cotizare. Cererea trebuie depusă la serviciul public de asistență socială din cadrul primăriei de domiciliu sau de reședință. În funcție de caz, pot fi solicitate actul de identitate, declarația privind veniturile, documente referitoare la componența familiei și alte acte justificative. Autoritățile verifică dosarul și stabilesc dacă sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea sprijinului financiar.
Pentru cei care doresc să obțină o pensie, una dintre variantele importante este completarea stagiului de cotizare printr-un contract de asigurare socială. Legislația permite, în anumite condiții, plata contribuțiilor pentru perioade anterioare în care persoana nu a fost asigurată în sistemul public. Potrivit Legii nr. 360/2023, contractul pentru asigurare retroactivă poate viza cel mult șase ani calendaristici anteriori lunii încheierii acestuia, dacă sunt respectate condițiile legale.
Această posibilitate nu este însă disponibilă fără restricții. Persoana interesată nu trebuie să aibă calitatea de pensionar la încheierea contractului, iar perioadele pentru care solicită plata trebuie să se încadreze în intervalul permis de lege. De asemenea, nu pot fi cumpărate în acest mod perioade care sunt deja acoperite prin stagii de cotizare sau stagii asimilate, în condițiile legale. Perioadele vizate trebuie să se situeze între împlinirea vârstei de 18 ani și atingerea vârstei standard de pensionare și să respecte celelalte cerințe aplicabile.
Un exemplu simplu este cel al unei persoane care are 12 ani de cotizare și mai are nevoie de trei ani pentru a atinge stagiul minim. Dacă îndeplinește condițiile pentru asigurarea retroactivă, poate analiza posibilitatea de a completa perioada lipsă printr-un contract cu casa teritorială de pensii. În schimb, o persoană care are doar șapte ani de contribuții nu poate ajunge la 15 ani exclusiv prin cumpărarea retroactivă a șase ani. Într-un asemenea caz, trebuie verificate și alte perioade care ar putea fi recunoscute sau posibilitatea continuării contribuțiilor.
Costul completării vechimii depinde de baza lunară de calcul aplicabilă la momentul încheierii contractului. Cota contribuției de asigurări sociale este de 25% din venitul lunar asigurat prevăzut în contract, cu respectarea bazei minime stabilite de legislație. De exemplu, pentru o bază de calcul de 4.050 de lei pe lună, contribuția ar fi de 1.012,50 lei lunar, adică 12.150 de lei pentru un an întreg. Acesta este doar un exemplu matematic, nu o confirmare a costului aplicabil în octombrie 2026. Suma exactă trebuie verificată la casa de pensii, deoarece baza legală poate fi diferită la data încheierii contractului.
În cazul asigurării retroactive, plata contribuțiilor se poate face integral sau eșalonat, în termenul prevăzut de lege. Dacă suma nu este achitată integral în intervalul legal, stagiul de cotizare se stabilește în funcție de contribuțiile efectiv plătite. Din acest motiv, înainte de semnarea contractului, este recomandat ca solicitantul să ceară un calcul clar al costurilor și să se asigure că poate respecta obligațiile de plată.
O situație aparte este cea a românilor care au lucrat în străinătate. Dacă au fost asigurați în alte state membre ale Uniunii Europene, perioadele respective pot fi luate în calcul împreună cu cele realizate în România, potrivit regulilor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială. De exemplu, o persoană cu zece ani de asigurare în România și opt ani într-un alt stat membru poate beneficia de totalizarea perioadelor pentru stabilirea dreptului la pensie, dacă sunt îndeplinite condițiile aplicabile. Fiecare stat implicat calculează și plătește partea de pensie care îi revine, conform propriilor reguli. Pentru alte țări, trebuie verificată existența unui acord internațional aplicabil.
Înainte de a plăti pentru anii lipsă, este esențială verificarea situației personale la casa teritorială de pensii. Pot exista perioade de muncă neînregistrate corect, documente mai vechi care trebuie valorificate sau contribuții realizate în străinătate care nu au fost încă luate în considerare. Solicitantul ar trebui să afle câți ani de cotizare are în evidențe, câți îi lipsesc până la pragul minim și dacă poate beneficia de asigurare retroactivă. Această verificare poate evita cheltuieli inutile și poate scoate la iveală drepturi care nu au fost încă valorificate.
Persoanele fără pensie și cu venituri reduse pot întreba primăria și despre alte forme de sprijin, precum ajutorul pentru încălzirea locuinței, suplimentul pentru energie, ajutoarele de urgență sau serviciile sociale pentru persoanele vârstnice. Fiecare program are criterii proprii de acordare, iar lipsa pensiei nu garantează automat obținerea tuturor acestor beneficii. Cu toate acestea, solicitarea informațiilor de la autoritățile locale poate ajuta persoanele aflate în dificultate să identifice variantele disponibile.
Lipsa celor 15 ani de cotizare nu înseamnă că toate posibilitățile au fost epuizate. Verificarea stagiului de cotizare, valorificarea perioadelor lucrate în străinătate, completarea contribuțiilor în condițiile legii și solicitarea ajutoarelor sociale sunt pași care pot face diferența. Cel mai important este ca fiecare persoană să își analizeze situația împreună cu reprezentanții casei teritoriale de pensii și ai serviciului de asistență socială, înainte de a lua o decizie financiară.
