Un nou studiu realizat de cercetători din Marea Britanie aduce informații importante despre unul dintre cele mai întâlnite tipuri de accident vascular cerebral ischemic. Rezultatele sugerează că accidentul vascular cerebral (AVC) lacunar nu este provocat, în majoritatea cazurilor, de îngustarea arterelor mari prin depuneri de aterom, așa cum s-a crezut timp de decenii. În schimb, oamenii de știință spun că problema ar avea la bază deteriorarea vaselor foarte mici din creier, o descoperire care ar putea deschide noi direcții de tratament.
Cercetarea a fost realizată de specialiști de la University of Edinburgh și UK Dementia Research Institute, care au analizat mecanismele implicate în apariția AVC-ului lacunar. Potrivit autorilor, rezultatele oferă o explicație pentru eficiența limitată a unor tratamente utilizate în prezent pentru prevenirea recidivelor și susțin dezvoltarea unor terapii orientate către protejarea microcirculației cerebrale.
Accidentul vascular lacunar reprezintă aproximativ un sfert din totalul accidentelor vasculare cerebrale ischemice. Acest tip de AVC apare atunci când una dintre arterele foarte mici aflate în profunzimea creierului se blochează, afectând zone responsabile de controlul mișcărilor, sensibilității și funcțiilor cognitive. Deși leziunile sunt, de regulă, de dimensiuni reduse, efectele asupra pacientului pot fi importante și de lungă durată.
Boala vaselor mici cerebrale este asociată cu un risc crescut de dizabilitate neurologică, tulburări de mers, afectarea memoriei, declin cognitiv și apariția demenței vasculare. Totodată, persoanele care au suferit un AVC lacunar prezintă un risc mai mare de a dezvolta noi accidente vasculare cerebrale în viitor, inclusiv episoade fără simptome evidente, cunoscute drept accidente vasculare „silențioase”.
Pentru a înțelege mai bine mecanismele bolii, cercetătorii au inclus în studiu 229 de persoane care trecuseră fie printr-un AVC lacunar, fie printr-un accident vascular ischemic minor de altă cauză. Participanții au fost evaluați atât din punct de vedere clinic și cognitiv, cât și prin investigații RMN efectuate imediat după episodul vascular și repetate la un an distanță.
Analiza a urmărit două posibile explicații pentru apariția AVC-ului lacunar. Prima a fost îngustarea arterelor mari din cauza aterosclerozei, iar cea de-a doua a vizat modificările structurale ale arterelor mici din creier, caracterizate prin dilatarea și alungirea acestora. Rezultatele au indicat diferențe importante între cele două mecanisme.
Potrivit cercetării, îngustarea arterelor mari nu a fost asociată cu apariția AVC-ului lacunar și nici cu agravarea bolii vaselor mici cerebrale. În schimb, pacienții care prezentau modificări ale arterelor intracerebrale au avut un risc de peste patru ori mai mare de a fi suferit un astfel de accident vascular cerebral.
Mai mult, aceste modificări ale microcirculației au fost corelate cu forme mai severe ale bolii vaselor mici, progresia leziunilor observate la examinările RMN și apariția unor noi accidente vasculare cerebrale fără manifestări clinice evidente. Cercetătorii au observat că peste un sfert dintre participanți au dezvoltat astfel de leziuni într-un interval de numai un an, chiar dacă urmau tratamentul standard recomandat pentru prevenția secundară.
Descoperirea ar putea explica de ce tratamente precum aspirina sau alte medicamente antiagregante plachetare nu oferă întotdeauna aceeași protecție în cazul tuturor pacienților cu AVC ischemic. Aceste terapii sunt eficiente în special atunci când accidentul vascular este provocat de formarea cheagurilor de sânge sau de ateroscleroza arterelor mari, însă în cazul AVC-ului lacunar mecanismul pare să fie diferit.
Autorii studiului susțin că degradarea progresivă a pereților vaselor foarte mici din creier joacă un rol esențial în apariția acestui tip de accident vascular cerebral. Din acest motiv, prevenirea recurențelor poate necesita tratamente care să protejeze direct vasele mici și funcționarea normală a endoteliului vascular, nu doar terapii care reduc formarea cheagurilor.
În acest context, cercetătorii desfășoară studiul clinic LACunar Intervention Trial 3 (LACI-3), care testează eficiența a două medicamente deja utilizate în alte afecțiuni. Specialiștii analizează dacă aceste tratamente pot încetini deteriorarea vaselor mici, reduce riscul unor noi accidente vasculare cerebrale și limita apariția complicațiilor pe termen lung, inclusiv declinul cognitiv, tulburările de mers și demența vasculară.
Coordonatoarea studiului, Joanna Wardlaw, din cadrul Centre for Clinical Brain Sciences al University of Edinburgh, afirmă că rezultatele oferă dovezi solide potrivit cărora AVC-ul lacunar este determinat în principal de afectarea vaselor mici din creier și nu de blocarea arterelor mari prin depuneri de grăsime. Potrivit acesteia, această diferență este importantă deoarece poate explica eficiența redusă a tratamentelor convenționale și evidențiază necesitatea dezvoltării unor terapii dedicate afectării microvasculare.
Specialiștii atrag însă atenția că rezultatele studiului nu modifică recomandările medicale actuale. Pacienții care au suferit un accident vascular cerebral trebuie să urmeze în continuare tratamentul prescris de medic și să controleze atent factorii de risc cardiovascular, precum hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, colesterolul crescut și fumatul. Dacă studiile clinice aflate în desfășurare vor confirma beneficiile noilor abordări terapeutice, tratamentul AVC-ului lacunar ar putea intra într-o nouă etapă, axată pe protejarea microcirculației cerebrale și reducerea riscului de afectare cognitivă pe termen lung.
