România intră într-o nouă etapă în ceea ce privește taxarea transportului rutier, odată cu introducerea sistemului TollRo de la 1 octombrie 2026. Pentru vehiculele destinate transportului de marfă cu masa maximă autorizată de peste 3,5 tone, modelul bazat exclusiv pe o rovinietă achiziționată pentru o anumită perioadă este înlocuit cu unul în care contează distanța parcursă.
Schimbarea apropie România de modelele utilizate deja în mai multe state europene, însă modul concret de calcul și tehnologia folosită diferă de la o țară la alta. Germania, Austria, Franța și Italia au construit sisteme de taxare rutieră distincte, adaptate infrastructurii și politicilor fiecărui stat.
În România, TollRo se aplică vehiculelor de transport marfă cu masa maximă autorizată de peste 3,5 tone. Pentru autoturisme și vehiculele comerciale ușoare care nu depășesc acest prag rămâne sistemul rovinietei pe perioadă determinată. O altă modificare importantă este diferențierea tarifelor în funcție de norma de poluare.
În Europa pot fi observate, în linii mari, trei modele. Unele state folosesc taxarea electronică la kilometru, altele percep taxe la utilizarea anumitor autostrăzi prin sisteme cu bariere, iar în alte țări este preferată vinieta electronică valabilă pentru o anumită perioadă.
Germania reprezintă unul dintre cele mai cunoscute exemple de taxare rutieră pentru camioane. Sistemul LKW-Maut, administrat de Toll Collect, utilizează tehnologia de localizare prin satelit. Camioanele sunt echipate cu dispozitive de bord care determină traseul și înregistrează kilometrii parcurși pe drumurile supuse taxării.
Sistemul german nu presupune oprirea camionului la fiecare punct de taxare. Informațiile sunt transmise electronic, iar infrastructura de control verifică ulterior dacă vehiculul respectă obligațiile de plată. Portalurile amplasate pe anumite sectoare de drum pot identifica numărul de înmatriculare și pot verifica datele vehiculului.
Nivelul taxei din Germania depinde de mai mulți factori, printre care masa vehiculului, numărul de axe și categoria de emisii. Pentru ansamblurile grele și mai poluante, costurile pot fi semnificativ mai mari decât pentru vehiculele moderne. Modelul urmărește astfel și încurajarea transportatorilor să utilizeze camioane cu emisii mai reduse.
Austria utilizează un sistem diferit din punct de vedere tehnologic. Pentru vehiculele grele este folosit GO-Maut, iar dispozitivul GO-Box montat la bord comunică prin unde radio cu infrastructura instalată pe rețeaua rutieră. Taxa este determinată în funcție de traseul parcurs și de caracteristicile vehiculului.
În cazul Austriei, costurile pentru camioane sunt influențate de numărul de axe, categoria de emisii și emisiile de CO2. Pe anumite trasee montane importante există și tarife suplimentare, ceea ce poate crește costul unei călătorii pentru transportatori. Pentru autoturismele de până la 3,5 tone se aplică, în schimb, un sistem separat de vinietă.
Franța are o abordare diferită. Pe autostrăzile concesionate, sistemul Péage presupune plata în funcție de distanța parcursă. În forma tradițională, șoferul primește un tichet la intrarea pe autostradă și achită taxa la ieșire, în funcție de traseul efectuat.
Sistemul francez se modernizează însă și prin introducerea unor sectoare de tip Flux Libre, unde barierele sunt eliminate. Camerele și senzorii identifică vehiculele, iar plata poate fi realizată electronic. Pentru autoturisme, taxarea autostrăzilor se face, de asemenea, în funcție de distanță, ceea ce poate face călătoriile lungi mai costisitoare.
Italia folosește un model asemănător pe autostrăzile administrate prin concesiuni. Plata se face, în mod tradițional, la punctele de taxare, în funcție de distanța dintre intrarea și ieșirea de pe autostradă. Sistemul este susținut de soluții electronice precum Telepass, care permit trecerea rapidă prin punctele de taxare.
În cazul transportului de marfă, tariful italian este influențat de caracteristicile vehiculului și de distanța parcursă. Pentru autoturisme nu există o vinietă generală care să înlocuiască taxarea autostrăzilor, astfel că șoferii achită în funcție de traseul utilizat.
Prin comparație, România pornește de la tarife mai reduse. Pentru camioanele de peste 3,5 tone, costul TollRo este calculat în lei și poate varia între 0,08 și 0,62 lei pe kilometru, în funcție de categoria vehiculului, norma Euro și tipul drumului. Pe drumurile naționale, nivelul taxării este mai mic decât pe autostrăzi.
Pentru autoturisme, schimbarea adusă de la 1 octombrie 2026 este legată în special de diferențierea rovinietei după nivelul de poluare. Pentru un an, tariful variază de la 228 de lei pentru vehiculele electrice până la 330 de lei pentru autoturismele din categoriile Euro III-0, în timp ce pentru Euro VI valoarea este de 254 de lei.
Diferențele dintre TollRo și sistemele europene arată că România nu copiază integral un singur model. Sistemul combină taxarea în funcție de distanță pentru vehiculele grele cu păstrarea rovinietei pentru vehiculele ușoare. Comparativ cu Germania și Austria, nivelul tarifelor pentru camioane este în prezent mai redus, în timp ce Franța și Italia pun accent pe taxarea utilizării autostrăzilor în funcție de traseu.
Pentru transportatori, introducerea TollRo înseamnă că alegerea rutelor și numărul de kilometri parcurși devin elemente importante în calcularea costurilor. În același timp, diferențierea după emisii poate influența deciziile privind modernizarea flotelor. România se aliniază astfel unei tendințe europene în care taxarea rutieră este tot mai strâns legată de distanță, infrastructură și impactul asupra mediului.
